Drumul vieții! Asemănări cu o călătorie pe munte și bucuria atingerii obiectivelor

 

Drumul vieții este asemănător cu o călătorie pe munte. De la începutul nostru, ne naștem și începem să facem pași către sfârșitul acestei călătorii. Când facem primii pași pe munte, pornim cu gândul că trebuie să ajungem la vârful acestuia, treapta cea mai înaltă! Acolo unde totul pare mai aproape: norii, soarele, stelele!

De la primul pas și până la primul popas, respirăm cu altă măsură, cu altă intensitate. La primul popas, ne oprim pentru a ne hidrata, odihni și revitaliza! Ne refacem resursele și ne îndreptăm către următorul popas, cu forțe noi, în ciuda pantei care se înalță în fața noastră, în ciuda dificultăților. În ciuda acestora, trebuie să fim conștienți și să apreciem frumusețile de-a lungul drumului. Să le observăm, să le primim, să le binecuvântăm, să le împărtășim, să le savurăm, să le trăim, să le visăm! Nu este ușor să urcăm un munte, dar nici imposibil! Nu este ușor să petrecem timp în liniște! Viața, adesea, nu ne oferă liniștea pe care o dorim, dar ne oferă mijloacele prin care o putem face mai atractivă, mai valoroasă, mai bogată.

Între fiecare popas și obiectivul final, având în minte marele vârf pe care ne propunem să-l atingem, situația și realitatea ne cer să dozăm efortul, stabilind obiective mici pe care să le atingem în intervale valoroase de timp! Obiectivele mici ne conduc către rezultatele mari! Și rezultatul mare, în orice călătorie, constă în atingerea obiectivului, indiferent de natura lui!

Abia când atingem aceste obiective putem spune că suntem bucuroși.

...

Ioan Vasilescu