Actor dezbrăcat de mascăăn fața lui Dumnezeu

"Dumnezeu mă va ierta. E meseria Lui." – Heinrich Heine

În fața lui Dumnezeu, cred că cel mai corect, nu teologic, ci personal, este să mă prezint așa cum sunt... așa cum, după ce cade cortina la teatru, actorul stă fără mască în fața oglinzii.

Dezbrăcat de orice rol, de orice mască ce-mi acoperă adevărata față, aceasta ar fi interpretarea de dorit, pornind de la mine către El. Acesta ar fi rolul jucat cu desăvârșire de un actor aflat în căutarea gloriei.

În fața Celui care cunoaște actorul ce joacă diverse roluri în această viață, orice mască, închipuită că ar acoperi vreun defect, este doar o iluzie. Cu atât mai mult, atunci când este vorba despre cele mai ascunse taine ale sufletului meu.

A ajunge la Creator nu este imposibil, atât timp cât țin cont de un adevăr: El nu mă primește dacă, mai întâi, nu mă descopăr în lumina Lui așa cum sunt. În primul rând, să nu mă mint pe mine însumi. Atunci când această descoperire – metanoia mea – mi-a lăsat o amprentă suficient de puternică încât să mă facă cu adevărat sincer, apropierea de El devine posibilă.

Adevărata relație cu Dumnezeu începe atunci când, dezbrăcat de orice mască, mă prezint în fața Lui sincer și vulnerabil, încrezător că iertarea Sa nu vine din frică, ci din iubire.

Taina mea trebuie să devină taina Lui, iar taina Lui este păcatul și conștiința mea despre răul pe care l-am făcut, însoțită de regretul sincer pentru săvârșirea acestuia. Ajuns la acest act, se naște adevărata relație cu Dumnezeu! Doar atunci, când m-am dăruit cu toate cele lăuntrice, ascunse de orice om, El poate opera cu adevărat vindecarea bolii sufletului meu.

A spune: „Da, Doamne, vreau!” (să fii confidentul și vindecătorul meu) reprezintă adevărata relație personală dintre mine și Dumnezeu, născută și ivită nu din frică, ci din încrederea că El, în ciuda celor mărturisite de mine, mă iartă... nu ca un om, ci ca un Dumnezeu iertător!

Pentru mine, această credință este un adevăr personal, fie și subiectiv, o credință înrădăcinată și, întotdeauna, un răspuns ce aduce speranță atunci când lucrurile nu sunt așezate într-un cadru sănătos pentru ființa mea.

Ioan Vasilescu-Apostol