De ce întrebăm de ce?

Adesea, m-am întrebat de ce Dumnezeu nu intervine atunci când oamenii devin violenți, când ura și războiul își pun amprenta asupra existenței noastre. Deși ne întrebăm de ce El nu intervine, am putea să ne gândim că, de fapt, noi suntem cei care nu ascultăm și nu reușim să ne schimbăm viziunea asupra vieții.

De ce ne urâm unii pe alții și de ce distrugem ceea ce este mai frumos? De ce nu învățăm din greșelile noastre și alegem să rămânem în întunericul ignoranței? De ce nu prețuim frumosul și alegem să fim atrași de vicii? De ce suntem invidioși, prefăcuți și mândri, în loc să fim sinceri și smeriți? De ce bârfim și ne batem joc de trupurile noastre?

Sunt multe întrebări pe care ar trebui să ni le adresăm, dar ne este teamă să ne confruntăm cu adevărul despre noi înșine. Este mai ușor să căutăm vinovăția în alții, inclusiv în Dumnezeu, decât să ne întrebăm "de ce" și să ne asumăm responsabilitatea pentru propria noastră viață.

Suntem incapabili să privim în adâncul sufletului nostru și să descoperim lucrurile care ne deranjează. De aceea ar fi bine să luăm în seamă cuvântul lui Socrate: „o viață neanalizată nu merită trăită". Dacă nu suntem dispuși să ne analizăm viața și să ne întrebăm „de ce?", atunci cum putem spera să devenim oameni mai buni și să ne îndreptăm către virtute?

În loc să ne fie teamă de propriile noastre întrebări, ar trebui să ne bucurăm de ele și să le folosim ca pe niște instrumente pentru a ne îmbunătăți viața. Adevărul nu este întotdeauna ușor de acceptat, dar este esențial să ne confruntăm cu el pentru a putea crește și a ne dezvolta în mod autentic.
...
Ioan Vasilescu-Apostol