Greva profesorilor: O călătorie spre demnitate și schimbare!

 

Greva profesorilor, prima în care am participat cu conștiința clară că nu voi primi bani pentru zilele de grevă, pentru solicitările noastre, reprezintă un moment de aderență profundă. 

În mișcarea simbolică a Grevei Demnității, am investit întregul meu suflet, gând și sprijin, iar mândria mea este incontestabilă.

Cu toate acestea, prin această grevă am dobândit învățăminte semnificative și am traversat experiențe atât de câștigate, cât și experiențe din care consider că am pierdut. În același timp, aș dori să ofer câteva recomandări. 

Mai jos voi sintetiza câteva răspunsuri la întrebările ce am învățat?, ce am câștigat?, ce am pierdut? și totodată voi formula câteva recomandări pentru viitor.

Ce am învățat?

• Am conștientizat că suntem un glas unitar, o forță colectivă, un grup de oameni care trăiește cuvântul "demnitate" într-un mod vibrant, care se înrădăcinează în noi, se multiplică și generează o energie creativă.
• Am învățat că, chiar dacă nu suntem ascultați în primele momente ale strigătului nostru, răbdarea și perseverența pot deschide uși în cele din urmă.
• Am învățat să ne protejăm și să nu reacționăm imediat la impulsuri, ci să luăm decizii raționale și bine fundamentate.
• Am dezvoltat abilitatea de a citi și înțelege legi, ordonanțe și memorandumuri, intrând astfel în adâncurile cunoașterii juridice.
  
• Am devenit critici în privința conținutului documentelor oferite de guvernanți, conștienți de caracterul mincinos al acestora.
• Am învățat să reacționăm cu eleganță și să nu devenim necivilizați în fața abuzurilor unor comunicatori și negociatori malefici, care acționează împotriva profesiei noastre importante în societate.
• Am devenit mai empatici și mai generoși unii față de alții, manifestând solidaritate prin cereri de redistribuire a fondurilor către colegii din categoria nedidactică.
• Am învățat că în viitoarea mișcare trebuie să ne pregătim mai bine, să elaborăm o listă clară de cerințe care să fie îndeplinite pe rând.
• Am învățat că nu ar trebui să mergem la negocieri cu un pachet minim, ci cu trei pachete, pornind de la un maxim, trecând prin unul intermediar și ajungând în cele din urmă la un minim, astfel încât negocierile să înceapă de sus, nu de jos.
• Am învățat să rămânem uniți chiar și în fața jignirilor și presiunilor din partea unor părinți, cetățeni sau părți ale mass-mediei.
• Am învățat să nu fim obedienți în fața "conducătorilor", înțelegând că vocea noastră are valoare și că liderii sunt doar temporari în funcțiile lor.
• Am dobândit curaj și am înțeles contextul favorabil în care acționăm.
• Am învățat să recunoaștem semnalele pozitive ale mișcării noastre și să le ascultăm cu încredere, devenind astfel un model de cetățenie și de luptă împotriva mediocrității politice.
• Am învățat să descifram limbajul nonverbal și paraverbal al liderilor noștri, percepând momentele de sinceritate sau semnele de înțelegeri politice care pot dăuna grevei.
  

 

 

 

Ce am câștigat?

• Respectul elevilor, părinților, unei părți considerabile a mass-mediei și a societății civile, atât din țară, cât și din străinătate.
• Voce, curaj, demnitate, determinare și o conștientizare crescută a spiritului critic.
• Cunoștințe juridice mai vaste.
• Salarii mai mari.
• Probabil respectul politicienilor, chiar dacă nu și-l arată în mod explicit. Posibil ca data viitoare să reflecteze mai atent asupra deciziilor lor.
• O comunicare mai activă.
• Uniune mai puternică.
• O atitudine mai critică.

Ce am pierdut?

• Respectul unor părinți și elevi.
• Timp prețios pentru noi și pentru familiile noastre.
• Sănătate.
• Resurse financiare.
• Nu au fost atinse chiar toare revendicările, principalele fiind pentru colegii din nedidactic. 
• Încrederea în liderii de sindicat naționali/locali și o mai mare lipsă de încredere în politicieni, acum și pentru viitor.
  

Recomandări pentru viitor:

• În viitoarele mișcări, ar trebui să constituim o echipă de negociere foarte experimentată, formată din juriști, avocați, psihologi și specialiști în relații publice și marketing politic/educațional. Aceștia pot transforma energia și disponibilitatea maselor în acțiuni concrete și benefice, generând astfel un program cu cerințe raționale, ancorate în real, nu doar pentru scurt timp, ci pentru o perioadă de timp îndelungată.
• Pe termen lung, trebuie să stabilim cerințe pentru implementarea unor reforme fundamentale în sistemul de învățământ: depolitizarea instituțiilor școlare, rezolvarea problemelor legate de manualele școlare, investiții în infrastructura educațională și creșterea procentului din PIB destinat educației, regulamentul de ordine interioară întărit, legi clare pentru asumarea părinților și implicarea acestora în actul educațional, fără a subrezi însă autoritatea profesorului, a școlii etc.
  
• Nu ar trebui să permitem liderilor sindicatelor să utilizeze canale de comunicare care nu sunt susținute de membrii sindicatului. Astfel, se evită situațiile în care deciziile sunt luate în mod nedemocratic și opus dorințelor membrilor pe care liderii îi reprezintă.
• Ar trebui să încheiem un contract anual între lideri și membrii sindicatului, prin care să solicităm liderilor să prezinte un raport anual membrilor, comunicându-le ce au realizat în timpul contractului, cum au cheltuit cotizațiile și altele.
• În cazul grevelor de amploare, precum marșurile organizate în capitală, trebuie să susținem și pichetări teritoriale în același timp, transmițând același mesaj. Puterea grupului și inteligența colectivă conduc la rezultate mai bune decât acțiunile separate și dezorganizate.
• Trebuie să alegem cu atenție partenerii noștri în grevă. De exemplu, dacă învățământul superior nu se alătură în mod clar grevelor preuniversitare, implicându-se fizic și asumând riscul pierderii de imagine și a altor consecințe, nu ar trebui să fie alături de noi. Trebuie să simtă, să riște și să câștige în același mod ca noi, doar după ce s-au implicat activ.
• Trebuie să învățăm să ne ascultăm și să comunicăm într-un mod asertiv, fără a eticheta sau judeca.
• Trebuie să respectăm promisiunea noastră ca profesori, având un simț etic și moral aparte, nu doar pentru noi înșine, ci și pentru ceilalți. Avem datoria să oferim o educație mai bună, mai demnă, mai calificată și mai umană, astfel încât să nu mai fim judecați de societate.
• Trebuie să solicităm liderilor sindicali să negocieze cu mai multă forță și pentru personalul nedidactic și auxiliar. Aceștia sunt colegii noștri și merită același tratament, același respect.

Nu pretind că am acoperit toate aspectele, dar consider că acestea sunt lecții importante, mai ales pentru mine. 

Dacă sunt relevante și pentru dumneavoastră, puteți adăuga completări. Putem învăța cu toții cum să fim mai deschiși, mai buni și să avem un spirit civic mai viu!

Ioan Vasilescu-Apostol