De ce ne pretindem iubire, dar nu ne iubim cu adevărat?
Mulți afirmă că iubirea de sine este extrem de importantă, deoarece fără aceasta, adică fără experiența iubirii de sine, nu suntem în măsură să oferim iubirea pe care o merită ceilalți! Ne pretindem a ne iubi, dar totuși nu reușim!
Problema constă în faptul că nu ne iubim suficient încât să demonstrăm că ne pasă de noi înșine, pentru ca apoi să ne pese și de ceilalți!
De ce susțin acest lucru?
Pentru că nu ne iubim atunci când bârfim! Atunci când răspândim zvonuri, ne umplem mintea cu o imagine negativă creată despre altcineva!
Nu ne iubim atunci când ne lăudăm și fluturăm complimente pentru propriul interes meschin! Prin laudă exagerată adusă altora, dezvăluim propriile noastre neputințe și lipsuri, modul în care ne desfășurăm activitățile zilnice! Ne arătăm așa cum nu vrem să fim, fără a utiliza lăudăroșenia!
Nu ne iubim atunci când căutăm mereu motive de ceartă! Prin căutarea conflictelor, distrugem liniștea noastră interioară și cea exterioară! Practic, ne oferim nouă înșine otrava zilelor noastre!
Nu ne iubim atunci când în loc să alegem lecturi sănătoase, ne încărcăm mintea și rațiunea cu texte care le intoxică!
Nu ne iubim atunci când distrugem relații în loc să le construim, prin invidie, egoism și minciună sau gelozie exagerată!
Nu ne iubim atunci când căutăm judecata în locul înțelegerii!
Nu ne iubim atunci când neglijăm trupul, hrănindu-l cu gunoaie în loc să-i oferim hrana și băutura care îl hrănesc cu adevărat și îl mențin sănătos!
Nu ne iubim atunci când rămânem inactivi și leneși, refuzând să facem mișcare și să experimentăm lucruri noi, care aduc bunăstare atât nouă, cât și celor din jur!
Nu ne iubim atunci când nu aducem soluții la problemele care ne apar în viață, lăsându-le să ne controleze existența, în loc să aducem noi schimbarea prin găsirea de răspunsuri!
Nu ne iubim atunci când ne plângem prea mult în loc să acționăm pentru a face mai mult în favoarea noastră!
Nu ne iubim cu adevărat atunci când alegem să nu ascultăm nimic, nici în noi înșine, nici în alții!
Nu ne iubim atunci când nu hrănim mintea și simțirea cu nutrienții potriviți pentru a le înălța!
Nu ne iubim atunci când terminăm școala și, odată cu această etapă încheiată, considerăm că nu mai avem nevoie să învățăm!
Nu ne iubim atunci când nu ne iertăm pentru greșelile pe care le facem, atrăgând asupra noastră vinovăție care aduce boală, nu vindecare!
Nu ne iubim atunci când nu învățăm din greșelile pe care le-am comis, și nu aplicăm în prezent ceea ce trebuie să facem mai bine în viitor!
Nu ne iubim atunci când recurgem la violență fizică asupra copiilor, soțiilor, fraților, semenilor și părinților!
Nu ne iubim atunci când nu credem în nimic, dar pretindem că știm totul!
Nu ne iubim când dorim ce au ceilalți, dar nu ne dorim ceea ce avem noi cu adevărat de preț!
Nu ne iubim atunci când facem toate acestea! Pretindem a ne iubi, dar cum putem repeta această minciună când acțiunile noastre sunt îndreptate împotriva noastră?
Atunci când ne iubim, ar trebui să ne dăruim tot ce este mai bun din mintea, trupul și sufletul nostru!
Dar când facem aceste lucruri, ce fel de iubire este? Și chiar dacă o numim iubire, ce fel de iubire este aceea care duce la suferință, alienare și boală?
Comentarii
Trimiteți un comentariu