Suferinţa, profesorul tău în această viaţă!

Pentru fiecare dintre noi, suferinţa are o însemnătate aparte, unică şi din acest punct de vedere suferinţa mea nu este identică cu suferinţa ta. Fiecare dintre noi suferim în felul nostru, profund și intim, pentru că suferinţa de cele mai multe ori este personală, cu un grad anume de încărcare emoţională şi de suportabilitate, în funcţie de felul în care suntem construiţi să îi rezistăm.

Ca şi în muzică, o notă anume ne poate atinge sufletul, iar alta ne lasă indiferenţi. Ţine foarte mult de intensitatea cu care este receptată şi trăită de urechea internă a sufletului!  Aşa şi cu suferinţa! O trăim fiind influențați de felul nostru de a fi: mai rezistenţi sau nu la ea, mai conştienţi de efectele ei, mai mult sau mai puţin dispuşi să culegem ce este mai bun din ea!

Toţi avem un jurnal al suferinţelor, registru care ne afectează în mod direct şi devine absolut personal atunci când suntem afectaţi în mod particular de anumite evenimente.

Spre exemplu eu pot suferi din cauza faptului că mă lupt cu comoditatea, pe când altuia îi prieşte această stare. Eu pot suferi din cauza singurătăţii, pe când un pustnic o caută! Eu pot să  sufăr atunci când sunt minţit sau trădat în încredere, pe când altul tratează această realitate cu indiferenţă! Exemplele pot continua...

Oricum ar fi țintit individul în contextul dat de suferinţă, mai mult sau mai puţin pregătit pentru a face faţă provocărilor venite odată cu ea, cel mai important lucru pe care-l poate face un suferind, după ce a căzut în realitatea ingenuchierii/dezamăgirii, după ce a plâns, jelit... este să se ridice din ea. (Îți recomand acest articol Eșecul: Calea către evoluție și devenire)

De suferinţă nu poţi fugi, ea există, exact așa cum există lumina și întunericul. Ea este cauzată de oameni, de noi, de evenimente independente de noi (alegeri personale, furii ale naturii, accidente în trafic etc.). Contează cel mai mult cum îi faci faţă, cum transformi neajunsurile ei, în oportunităţi şi binecuvântări. (Îți recomand acest articol Suferința: o călăuză către înțelegere și transformare)

De exemplu, dacă suferinţa ta intimă și reală, trăită cu o intensitate numai de tine ştiută, după ce ai ajuns să o înţelegi, să o accepţi, dacă te-a făcut mai puternic(ă) şi din această putere poţi da naştere unei filosofii de viaţă care în mod real îi poate ajuta şi pe alţii, atunci suferinţa ta devine pentru tine binecuvântare şi o oportunitate de a-i ajuta şi pe alţii să parcurgă drumul ei, fiind însoţiţi de tine cel care ai cunoaşterea suferinței, a darului dat de ea vieţii...

Din punctul meu de vedere, suferinţa, oricare ar fi ea şi în măsura în care cu adevărat poate fi suportată nu ar trebui să fie duşmanul tău! 

Ea poate fi un profesor de la care poţi culege cea mai de preţ învăţătură tradusă în experienţă de viaţă! Poate fi o binecuvântare! 

„Să te aştepţi ca lumea (viaţa - parafrazare personală) să te trateze corect doar fiindcă eşti o persoană bună e ca şi cum te-ai aştepta să nu fii atacat de un taur doar fiindcă eşti vegetarian." Dennis Wholey
...
Ioan Vasilescu-Apostol