Relaţiile umane nu trebuie lăsate în voia sorţii

În orice domeniu al vieții, succesul este în primul rând rezultatul unui construct solid, așezat pe temelia profundă a valorilor și sensului. Atunci când fundamentul pe care ne întemeiem profesia sau relațiile nu are în el nimic spiritual, în afara originii materiale, se deschid breșe ce fisurează construcția noastră și ne trage într-un proces de stagnare.

Este astfel mult mai ușor să dărâmăm decât să reconstruim! Cu alte cuvinte, ceea ce a fost construit cu efort poate fi demontat dacă nu acordăm atenție maximă detaliilor și substanțelor cu care construim și menținem un anumit loc, fie că este vorba despre o casă sau o relație, o profesie sau un comportament.

Absolut orice este uman, este supus influenței corozive a erodării, iar noi, ca specie rațională, suntem datori să recunoaștem efectele acesteia, deoarece doar privind dincolo de prezent și de locul în care ne aflăm putem interveni la timp pentru a rezolva cauza principală care ne poartă către slăbiciune și destrămarea lucrurilor întreprinse de noi.

În mare măsură, dorința de a fi bine și de a face bine acolo unde ne aflăm și acționăm este legată de gândurile noastre și de alegerile pe care le facem. 

De aceea, priviți o casă frumos construită, dar lăsată în paragină. Aceasta își va pierde frumusețea, zidurile se vor crăpa, aerul de abandon va pătrunde, iar praful și dezordinea își vor face loc, transformând casa într-un mediu străin. La fel se întâmplă și cu relațiile umane sau cu orice altceva care nu are forma concretă a unei case, dar posedă esența unei interacțiuni umane.

Cu atât mai mult în aceste situații, trebuie să acordăm o atenție deosebită, deoarece omul este mult mai sensibil și mai valoros decât un simplu material de construcție. 

Relațiile umane nu trebuie să fie lăsate în voia sorții sau a întâmplării. Ele trebuie cultivate, îngrijite, planificate să evolueze.  

Dacă nu acționăm în acest fel, omul și relația sa cu ceilalți vor suferi ca și o casă neglijată.

Adevărata valoare stă în calitatea relațiilor umane pe care le construim și le îngrijim. Ele sunt esența vieții noastre și fundamentul pe care ne construim bucuria și împlinirea vieții. 

Ce am învățat din acest text?

1. Fundamentul oricărui succes durabil este valoarea – fără o temelie spirituală și morală, construcția vieții (fie personală, profesională sau relațională) este vulnerabilă la prăbușire.

2. Tot ce este uman este supus degradării – dacă nu suntem vigilenți, chiar și cele mai frumoase relații sau realizări pot ajunge în ruină.

3. Neglijarea este începutul destrămării – o casă neîngrijită, o relație lăsată la întâmplare sau o carieră fără sens se degradează inevitabil.

4. Omul e mai valoros decât materia – de aceea relațiile trebuie protejate cu mai multă grijă decât orice construcție materială.

5. Relațiile au nevoie de implicare activă – ele nu cresc de la sine. Se cultivă prin atenție, intenție și iubire constantă.

6. Bucuria și împlinirea vin din calitatea relațiilor – ele sunt esența unei vieți trăite cu sens.

Ce soluții avem pentru a antrena valorile descoperite până acum?

1. Trebuie să exersăm vigilența sufletească: să ne întrebăm periodic ce am construit și ce am lăsat în paragină (relații, obiceiuri, valori).

2. Apoi să revizuim temelia: Să ne răspundem la întrebările - Pe ce îți construiești profesia? familia? relațiile? E doar interes? imagine? Sau există o dimensiune spirituală profundă?

3. Un alt punct constă în faptul că ar trebui să investim zilnic în relații: Un mesaj cald, un timp de calitate, o vorbă sinceră – acestea sunt „vitaminele ralaționale” care mențin legătura vie dintre noi.

4. În al patrulea rând, să privim înainte: Să fim conștienți de degradarea care poate apărea în tăcere. A preveni e mai înțelept decât a reconstrui din ruine.

5. Și nu în ultimul rând, să fim prezenți: Fără atenție, totul se destramă. Cu grijă, chiar și o relație fragilă poate înflori.

...

Așadar, să fim conștienți de importanța lor și să investim în ele, pentru că atunci când relațiile noastre umane sunt sănătoase și armonioase, avem puterea de a construi un viitor mai bun, frumos și mai plin de sens.

Fiecare relație, fiecare lucrare omenească, este o construcție în timp. Nu timpul o dărâmă, ci neglijența, uitarea, golirea de sens. Ca să trăim frumos, trebuie să fim zidari conștienți: nu doar ai zidurilor vizibile, ci ai legăturilor nevăzute care ne definesc ca oameni. Adevărata noblețe nu stă în ceea ce construim, ci în ceea ce alegem să întreținem cu grijă.

Ioan Vasilescu-Apostol