BOR și Catedrala Mântuirii Neamului

Update: 

26.10.2025

Iată, la 16 ani distanță de acest text de mai jos (inclusiv titlul original al articolului), revin asupra viziunii mele de atunci, recunoscând că actul construcției acestui simbol național, chiar și în timpuri de crize asemănătoare cu cele din trecutul amintit, nu este o „pată neagră”, așa cum spuneam în trecut, ci un proiect demn de apreciat — atât prin frumusețe, cât și prin importanța sa între realizările României de după Revoluția din 1989.

La 35 de ani distanță de anul 1989, mari proiecte nu prea au fost făcute de politicienii români. Cu mici excepții în ultimii ani — și aici mă refer la autostrăzi — prea multe lucruri nu putem vedea ca fiind împlinite.

Da, mulți vor striga și vor critica acest proiect. Nimic nou sub soare! Vor spune, ca de fiecare dată: „Spitale, nu catedrale!” Întreb retoric: cine i-a oprit pe politicieni să construiască spitale?

Scriam în textul de acum 16 ani că proiectul final al Catedralei Mântuirii Neamului va costa în jur de 300–400 de milioane de euro. Surpriza constă în faptul că întregul ansamblu, până în prezent, a ajuns la aproximativ 270 de milioane de euro, o bună parte din aceste fonduri reprezentând donațiile venite din partea oamenilor simpli. Iar aici, iată, mă includ și eu!

Nu am să șterg textul de mai jos, ci îl las ca dovadă și ca asumare că omul poate greși, dar poate și reveni asupra unui gând de altădată, recunoscând cu sinceritate că, într-un anumit moment al vieții, nu a înțeles pe deplin. Și eu am greșit — pentru că nu am înțeles!

Nu cred în lozinca „Spitale, nu catedrale!”, pentru că este dovada micimii celor care uită că nu BOR este vinovată pentru lipsa de viziune a politicienilor sau pentru absența unui management eficient al țării, ci însăși clasa politică în ansamblul ei. Desigur, nu putem generaliza, dar ceea ce vedem astăzi în rândul politicienilor, ca și ieri, lasă de dorit.

Dacă vreți să aflați ce face cu adevărat BOR în plan social, filantropic și cultural, vă invit cu deschidere să descoperiți aici proiectele sale:

Opera social-filantropică a BOR

Vă rog să vă gândiți doar la următorul fapt: Ce ajutor financiar primesc partidele politice în fiecare an? Cât se cheltuie zilnic pentru întreținerea Palatului Parlamentului? Cât se fură, în general, prin sinecuri și prin contracte cu dedicație? Nu are rost să mai insistăm...

Dar câte amânări și câte „studii de fezabilitate” s-au făcut pentru spitalele regionale? Ați văzut vreunul construit? Cei care critică BOR ar trebui mai întâi să se uite la managementul acestei instituții și poate, învățând de acolo, să-i oblige pe politicieni să facă la fel: să înceapă un proiect, să aibă un buget estimat și, mai ales, să-l finalizeze — și nu doar atât, ci să-l finalizeze cu mai puțini bani decât s-a prevăzut inițial! Dar știm bine cum se fac proiectele în politica dâmbovițeană...

În fine, slavă Domnului pentru acest proiect!

De ce? Pentru că această catedrală națională contribuie la dezvoltarea turismului, a economiei și a culturii românești, fiind totodată un motor social și filantropic. Iată câteva argumente pe care le aduc astăzi, pentru a-l contrazice pe cel care eram acum 16 ani:

Argumente sociale

• Simbol al unității: Catedrala este un simbol care poate consolida unitatea și solidaritatea națională, unind românii din țară și din diaspora în jurul unei valori spirituale comune.
• Monument al generațiilor: Construcția ei a traversat generațiile, fiind un proiect lăsat moștenire, până în prezent.
• Proiect social-filantropic: Ansamblul catedralei include clădiri anexe care găzduiesc o cantină pentru pelerini și un centru de diagnostic și tratament, oferind servicii sociale comunității.
• Punct de referință: Poate deveni un loc central pentru organizarea de evenimente naționale, sărbători religioase și manifestări de interes public.

Argumente economice

• Atracție turistică: Un monument de o asemenea anvergură atrage turiști din țară și din străinătate, contribuind la creșterea economică prin turism.
• Generare de locuri de muncă: Construcția și întreținerea catedralei au creat și continuă să creeze locuri de muncă în domenii precum construcțiile, arta și turismul.
• Dezvoltare regională: Prezența unui astfel de simbol național stimulează dezvoltarea zonei înconjurătoare prin apariția de servicii și facilități turistice.

Argumente culturale

• Promovarea tradiției și artei: Catedrala națională este o expresie a artei și arhitecturii religioase românești, promovând moștenirea culturală prin stilul construcției, picturile murale și obiectele de artă religioasă.
• Centru cultural și muzeu: În incinta sa pot funcționa centre de conferințe, muzee dedicate creștinismului românesc și spații expoziționale.
• Păstrarea identității naționale: Edificiul contribuie la conservarea și promovarea identității culturale și religioase a poporului român.
• Model pentru generațiile viitoare: Poate servi ca sursă de inspirație pentru artiști, arhitecți și istorici.

Argumente spirituale

• Inimă spirituală a României: Simbolizează credința ortodoxă a poporului român și devine un centru spiritual de referință pentru toți credincioșii.
• Loc de rugăciune și reculegere: Oferă un spațiu sacru pentru rugăciune, meditație și ceremonii religioase importante.
• Simbol al credinței: Construirea unei catedrale naționale este o mărturie a trăiniciei credinței unui popor și a valorilor sale spirituale.
• Legătura cu trecutul și viitorul: Reprezintă o punte între generații, păstrând tradiția religioasă și transmițând-o mai departe.

Argumente politice

• Simbol al independenței naționale: Catedrala reprezintă un act de afirmare a identității și demnității naționale într-o perioadă în care România caută să-și regăsească valorile profunde, dincolo de interesele și luptele politice.
• Continuarea unei promisiuni istorice: Ideea construirii Catedralei aparține chiar regilor României Mari, iar finalizarea ei în prezent arată că statul român, prin Biserica sa, își respectă angajamentele față de trecut și înaintași.
• Depolitizarea credinței: Într-o lume tot mai polarizată politic, existența unui simbol care adună, nu dezbină, devine un mesaj de unitate și stabilitate — un spațiu comun de reculegere și speranță, indiferent de convingeri politice.
• Contrapondere la corupție și haos politic: Într-un context în care imaginea politicului este adesea asociată cu neputința și corupția, Catedrala oferă un model de organizare, transparență și finalizare a unui proiect de anvergură națională, realizat cu implicarea credincioșilor.
• Parteneriat stat–Biserică pentru binele comun: Proiectul demonstrează că o colaborare echilibrată între instituțiile statului și Biserică poate duce la rezultate concrete, atunci când există voință, viziune și respect reciproc.
• Reper moral într-o lume politică fragilă: Catedrala nu este doar un monument de piatră, ci un apel la redescoperirea valorilor morale și spirituale care ar trebui să ghideze și clasa politică: cinstea, modestia, jertfa și slujirea aproapelui.

Astăzi, privind înapoi cu ochii maturității și ai înțelegerii, pot spune că această Catedrală nu este doar o construcție de piatră, ci o mărturie vie a credinței, a răbdării și a renașterii unui neam. 

Acolo unde unii au văzut doar ziduri (inclusiv eu), alții au zărit o speranță — iar eu, după ani de căutare și reflecție, văd acum un simbol al luminii, care adună în jurul său o Românie ce încă mai crede, încă mai speră și încă se roagă.

Catedrala Mântuirii Neamului nu este doar a Bisericii, ci a fiecărui român care a păstrat flacăra credinței și a iubirii de neam.

Pentru că a zidi o catedrală înseamnă, înainte de toate, a zidi valori în sufletul unei națiuni.

Ioan Vasilescu-Apostol 

(cel de azi)

...

Textul din 04.06.2010

Biserica Ortodoxă Română (BOR) se încăpățânează să înfrunte criza prin ridicarea de lăcașuri de închinare, continuarea celor care au fost începute și începerea altor proiecte noi.

Printre acestea se evidențiază, poate, cel mai important proiect al BOR din ultimele două decenii: construirea Catedralei Mântuirii Neamului.

Costurile de început ale construcției, potrivit estimărilor specialiștilor, ajung undeva la suma de 300–400 milioane de euro. Însă, cum prea bine se știe, în România costul de început este unul, iar cel final este cu totul altul.

Totuși, nu intenționez să aduc în discuție costurile proiectului, ci altceva vreau să evidențiez în cele ce urmează: este cu adevărat justificat acest proiect, cel puțin acum, în această perioadă de criză? Din punctul de vedere al BOR, proiectul este justificat, nefiind o inițiativă a actualului Patriarh, ci o moștenire de pe timpul regilor României.

Reprezentanții BOR susțin că începerea și finalizarea acestui proiect, printre alte avantaje și beneficii pe care le-ar avea pentru ortodoxia română, ar evidenția și unul legat de criză — și anume faptul că românii pot înfrunta mai ușor criza dacă se întăresc în solidaritate, în trăirea și întărirea vieții spirituale și în cooperarea dintre credincioși.

Nimic rău în aceste afirmații; din această perspectivă a colaborării și trăirii vieții spirituale, în spiritul învățăturii creștine, a comunității de credincioși care se roagă pentru binele comun și se ajută reciproc, susțin cel puțin ca idee proiectul acestei catedrale.

Ceea ce mă intrigă este poziția pe care o adoptă Patriarhia Română față de situația economică a țării. Citez:

„Considerăm înșelătoare opinia conform căreia trebuie făcute economii, inclusiv prin sistarea lucrărilor la lăcașurile de cult aflate în construcție, deoarece prin edificarea unui lăcaș de cult se întărește solidaritatea și cooperarea dintre credincioși, inclusiv întărirea vieții spirituale, care permite oamenilor să depășească orice fel de criză, fără să se autodemoleze, ajungând la deznădejde sau la dezumanizare”, potrivit unui comunicat al Patriarhiei Române.

Când am citit acest comunicat, am avut impresia că BOR, prin reprezentanții ei, nu înțelege cu adevărat situația economică a țării, a enoriașilor și credincioșilor pe care îi reprezintă și păstorește, nici problemele care îi apasă din punct de vedere fizic, psihic, financiar, material și social. Toate aceste probleme sunt ale lor, ale credincioșilor, și nu sunt puține — mai ales că politicienii care guvernează țara îi împovărează și mai mult prin măsurile drastice aplicate populației în general.

Cred că poziția BOR, în situația de față, raportată la nevoile imediate ale populației, ar fi trebuit să fie cu totul alta. Eventual, Biserica putea adopta o altă atitudine față de clasa politică și față de politicile de guvernare. În astfel de situații, Biserica (în opinia mea) nu ar trebui să se ascundă, să tacă, să fie amorțită, ci ar trebui să sfătuiască și să îndrume chiar și pe politicieni. Din nefericire, nu a făcut-o și nu o face, iar această tăcere mi se pare suspectă, dacă nu chiar complice.

Până acum, doar Biserica Catolică și cea Baptistă au luat poziție publică în legătură cu ceea ce face guvernarea și cu efectele măsurilor de austeritate asupra celor deja încercați de sărăcie, boală și neajunsuri. Nu este suficient. Mai multe biserici ar trebui să sfătuiască și să vorbească cu mai mult curaj, tocmai pentru a nu fi părtașe la această problemă care îngenunchează țara, pentru a nu deveni complici la instalarea noilor politici și a politicienilor care promovează, conștient sau nu, tendințe de conducere dictatorială.

Acest lucru nu înseamnă că Biserica s-ar implica politic; însă, social, o poate face prin ceea ce reprezintă ea. Revenind la ceea ce face acum BOR în timp de criză, pot spune că imaginea sa va fi, într-un fel sau altul, șifonată pe termen lung. Sondajele efectuate pe internet, la inițiativa unor site-uri (de exemplu, realitatea.net), relevă faptul că respondenții, într-un număr foarte mare, nu împărtășesc, deocamdată, ideea construirii acestei catedrale.

Slavă Domnului, lăcașuri de cult sunt destule și cred că răspund nevoilor de închinare ale credincioșilor. Dacă BOR ar fi dorit să sprijine altfel Ortodoxia — și nu doar aceasta, ci și societatea românească în perioada de criză —, cred că ar fi fost mult mai potrivit să vină cu alte viziuni și inițiative: de pildă, construirea de spitale în care serviciile medicale să fie de calitate și accesibile tuturor, indiferent de statut. În acest fel s-ar fi creat și locuri de muncă, iar Biserica ar fi acționat și asupra suferinței fizice a celor pe care îi păstorește. Prin vindecarea trupului s-ar fi putut aduce alinare și sufletului, oferind, în cele din urmă, pacea de care are nevoie omul bolnav. În același timp, Biserica ar fi dat dovadă de o smerenie sănătoasă, nu de opusul ei.

BOR nu are nevoie acum de o pată neagră asemenea clasei politice, care cheltuie fără să țină cont de nevoile poporului, ci are nevoie să urmeze Cuvântul care ne îndeamnă pe toți — inclusiv pe fețele bisericești — să ne smerim, nu să ne înălțăm. 

Ioan Vasilescu-Aposol

Recomandare

Sfanta Evanghelie dupa Ioan
Cap 4, versetele 1-26