„Michiduță” își bagă coada unde nu-i fierbe oală. Este vinoval el pentru alegerile noastre?

Nu de puține ori mi-a fost dat să aud că „Michiduță” își bagă coada unde nu-i fierbe oala, ceea ce nu pot nega (omul este supus unor forțe care exprimă răutăți mai mici sau mai mari, menite să genereze haos, dezordine etc.) dar în același timp se spune că tot el este vinovat și pentru băgarea cozii dumnealui, dar și pentru fapta pe care o săvârșeste cel care a căzut în plasa domniei sale... Aici mă opresc și am să argumentez  contra acestei păreri, fără a deveni avocatul lui... Nu are nevoie de mine!

Să luăm ca exemplu o faptă de care auzim mai în fiecare zi: uciderea semenului. Pe unii oameni, contextul vieții i-a pus în diferite situații de a alege între ceea ce este bine și ceea ce este rău, atât din punct de vedere moral cât și din punct de vedere juridic. Acești oameni, indiferent care au fost motivele pentru care au ucis, au avut în virtutea libertății posibilitatea să aleagă: să săvârșească sau nu uciderea aproapelul său - mai ales atunci când au avut timp pentru a premedita actul uciderii. (În fiecare dintre noi există sămânța acestei porniri, depinde de conjunctură, moment, omul cu care suntem în față; a se vedea și filmul talentatul domn Ripley).

Prin libertatea lor și prin instituția liberului arbitru, aceștia ar fi putut decide dacă ceea ce urmau să facă e sănătos pentru ei și societate sau din contră,  dacă  fapta ce aveau să o săvârșească are caracter tragic, lucru care ar fi trebuit să-i pună pe gânduri (dacă acestea ar fi vii pentru a da naștere unor treziri spirituale, raționale, menite să aducă claritate ...). În cazul comiterii crimei se înțelege cât de sănătos a fost pentru ei, pentru societate și pentru victima alegerea făcută!

Revenind la tema noastră, după acest exemplu se naște o problemă: cine este vinovat, Michiduță ori cel ce comite fapta? 

Unii ar spune că doar Michiduță (eprimarea blândă, polulară, dracul în exprimarea gravă), alții ar spune că și unul și altul, adică și omul și dracul. Să vedem cum pot sta lucrurile. 

Eu unul aș spune următoarele: Dracul, este vinovat pentru intenția sa (dacă mergem pe linia religioasă, tradițională) și anume, aceea de a-l pune pe om într-un context nefavorabil, ispitindu-l! Omul, în cazul în care mușcă sau a mușcat din momeală, este vinovat pentru faptul că a ales să facă după gândul cel șoptit de drac. 

Să luăm un caz particular – noi. 

Pentru că unii dintre noi au o lege morală de care se simt atașați - și aici mă refer mai mult la creștini, căci Decalogul este Legea morală care ne pune în legătură cu Dumnezeu și cu omul – deci, o orientare în viață, în acest caz avem o balanță care măsoară alegerile noastre în anumite momente din viață noastră. 

Nu de puține ori suntem puși în față unor alegeri care întră în conflict atât cu conștiința noastră dar și cu preceptele divine. Uneori alegem să mințim în loc să spunem adevărul, alteori alegem să furăm în loc să ne mulțumim cu ceea ce avem, uneori alegem să poftim ceea ce este a aproapelui și să ne însușim ce este a lui, prin „n” metode și intrumente. În față posibilelor fapte ce pot fi săvârșite, apar ispitele și în același timp și alegerile noastre. Avem uneori mai mult sau mai puțin timp pentru a alege ce să facem și într-un final alegem. Aici stă rezolvarea problemei. Ce alegem? 

Dacă am fost și noi în „n” situații în care am ales ceva, atunci ne putem da seama de partea cui am fost și suntem. De partea a ceea ce este bine ori de partea a ceea ce este rău. Alegerea noi am făcut-o și de cele mai multe ori nu am fost obligați. Am avut și îndemnul Binelui dar și îndemnul Răului. Pentru ceea ce am ales suntem responsabili. Binele e vinovat de bine, Răul este vinovat pentru rău și noi suntem vinovați pentru ce alegem să facem și de partea cui suntem și vrem să fim. 

Așadar, alegerile noastre ne definesc căile noastre. Înainte de a da vina pe cineva, mai bine să ne uităm la ce am ales, pentru a putea cântări alegerea noastră, cât și efectele generate de aceasta.

Michiduță este vinovat de multe, însă pentru cele săvârșite de el nu se cade să arunc eu judecăți. Această realitate, când spunem că din cauza lui sunt toate relele, mi se pare în final un act iresponsbil din partea omului, nu din partea lui. 

Este mai ușor să aruncăm vina asupra lui, decât să ne asumăm cu umilință și responsabilitate un păcat pe care l-am săvârșit noi! Acest comportament îl avem vis-a-vis și de semenii noștri - este mai ușor să învinuim pe alții pentru neputințele noastre, decât să ne aplecăm asupra faptelor noastre pentru a fi asumați în răul făcut! Total nesănătos, neasumat și lipsit de etică acest comportament, atât față de noi și apoi față de semenii noștri!

În fine, în final întreb: pentru ce vina lui să nu fie a lui și vina omului să fie vina omului? 

Așa ar fi mai drept, mai responsabil și ar fi mai sănătos pentru alegerile pe care le vom face de azi înainte! Vom sta să ne gândim mai mult, înainte de a zice că cineva și-a băgat coada și impicit, cred că doar acest simplu act de cugetare ne va face mai responsabili față de efectele generate de anumite alegeri personale!

Ioan Vasilescu-Apostol