Despre pocăință și însemnătatea ei în câteva cuvinte
Nu mi-aș dori o pocăință falsă, zugrăvită, fardată, o pocăință strigată la fiecare colț de stradă sau la amvon, o pocăință doar cu numele, ci o metanóia profundă, adâncă, plină de smerenie, care operează locul tumorii aflat în minte, în inimă, care operează alegerile și pornirile ce înfrânează creșterea spirituală în Dumnezeu!
Mi-aș dori acest bisturiu spiritual care are puterea să curețe, dar nu mi-aș dori bisturiul acesta dacă este lipsit de mâna Celui ce poate curăța totul...
Pocăința nu este o rușine, nu este laudă, este o trăire adâncă, curată, smerită pentru (pe) Calea care duce la Adevăr și care dă Viață - Hristos!
Cel ce zice despre pocăință că este o cale de urmat pentru cei înapoiați, tradiționali, aerieni, religioși sau fanatici, nu cred că conștientizează ce zice! Căci, nu starea de nepocăință la creștini este calea care liniștește sufletul sau dă un sens vieții pământene, ci tocmai această stare de pocăință este cea care poate afla puntea de legătură dintre noi și Dumnezeu, dintre sufletul nostru și tainele Lui!
Foarte bine, sunt mulți „pocăiți" în toate cultele și confesiunile, ajunși în această stare, poate de fațadă, cine știe cum și de ce. Nu emit judecăți!
Pentru ceilalți, pocăința este un diamant brut care trebuie șlefuit de un meșter bun, pentru ca acesta să devină mai strălucitor și mai valoros!
Înainte de a ajunge la strălucire, există o regulă importantă - până ca acest diamant să fie descoperit, el trebuie mai întâi să iasă din cărbune și această ivire nu se face oricum, ci în loviturile schimbării - în metanóia.
Calea metanoei nu este ușoară, este grea, cred că cea mai grea, mai ales atunci când ești atent la dialogul dintre tine și glasul conștiinței, când ești atent la pornirile tale mereu gata să te întoarcă de la calea aleasă pentru creștere duhovnicească și țintele propuse de atins pe această cale.
Așa că, cice zice că este pocăit să se gândească de o mie de ori ce înseamnă aceasta, iar cine râde de cel smerit, aflat în această stare a metanoei, puțină empatie, așezare omenească în anumite valori sociale și psihologice nu strică, din contră, construiește relații. Pentru aceștia din urmă, dacă cel care se numește pocăit nu te deranjează, lasă-l să se bucure de viața lui, așa cum tu în calea ta vrei să te bucuri fără să fii judecat!
Poți empatiza nu doar cu cuvinte, mângâieri sau priviri, poți empatiza și cu tăcere, pentru a nu răni, pentru a nu rupe din omul celălalt încrederea în el, în om, în viață, în bunătate! Pentru asta luptă cel ce urmează calea schimbării, a înoirii minții și felului în care se comportă!
Tăcerea face uneori mai bine decât aurul curat!
Gestul fals, privirea fără înțelegere, cuvântul gol, mângâierea rece pot doborî un om, o inimă, un suflet... îl pot duce până într'acolo, încât omul privat de cele calde, să devină rece cu sine, cu lumea, cu Dumnezeu... să devină gol, în cel mai rău caz! De ce să îl stricăm pe cel care vrea să fie altfel, doar pentru că nu înțelegem?
De aceea, se recomandă responsabilitate din partea celui care nu știe să privească altfel pe celălalt, care nu știe să tacă, atunci când tăcerea este vitală, căci, nu știe aluatul din care este făcut cel pe care-l are în față. Atitudinea lui față de semenul necunoscut, călător pe calea schimbării, îl va face pe acesta din urmă să crească frumos sau îl va face să coboare în singurătate și din singurătate, într-o moarte socială impusă timpuriu!
De aceea, pentru a șlefui un diamant, chiar și tu care nu crezi în conceptul metanoia, trebuie să înțelegi că alegerea celui ce vrea să se desăvârșească spiritual are rădăcini în spusele Sfântul Ioan Scărarul care zice: „pocăinţa este învoiala (celui ce alege cale pocinței) cu Dumnezeu pentru a două viaţă...”
Așadar, dragă omule care alegi calea schimbării, ține minte că nu e ușor să mergi pe această cale, ai de înfruntat mulți demoni și cei mai mulți se află în tine!
Dragă omule care te uiți la alții care aleg să meargă pe calea metanoei, uneori ca să faci un bine, chiar și atunci când știi că nu poți, este mai sănătos să alegi să nu faci măcar răul, oricum s-ar face acesta!
...
Ioan Vasilescu
Ioan Vasilescu
Comentarii
Trimiteți un comentariu