Oglinda este unul dintre cele mai bune instrumente pentru cunoașterea de sine. În fața ei nu ar trebui să ne privim doar chipul, ci profunzimea ochilor, gândurile adânci despre noi înșine. Acolo, multe dintre iluziile pe care ni le construim despre propria valoare își pierd puterea, iar orgoliul poate fi văzut în adevărata lui goliciune.
Când reușesc să mă privesc astfel, descopăr mai limpede cine sunt în raport cu ceilalți și cu lumea. Îmi amintesc atunci de cuvintele lui Socrate și înțeleg cât de puțin știu, de fapt, fie și în raport cu mine. Iar ceea ce consider a fi bunătatea sau frumusețea mea îmi apare asemenea unei flăcări de lumânare: poate lumina, dar poate fi stinsă oricând de vântul mândriei.
De aceea, oglinda poate deveni mai mult decât un simplu obiect. Ea poate fi un loc al sincerității, o invitație de a renunța la măști și de a ne întâlni, măcar pentru câteva clipe, cu sinele dezvelit, cu adevărul despre noi înșine.
Sursa imaginii: fotografie de Ksenia Yakovleva pe Unsplash, prelucrare Ioan Vasilescu-Apostol
Comentarii
Trimiteți un comentariu