La alegerile trecute jocul fricii a funcționat din plin. S-a profitat de neliniștea oamenilor și de emoțiile alea care le deschid ușa oricărui manipulator priceput – dacă vine Georgescu, va fi rău, dacă e ales Simion, va fi și mai rău. N-am votat cu ei, ca să nu fiu bănuit de nimic. Nici cu incompetenții de acum. Și bine am făcut.
Pentru că timpul a arătat ceva incomod: nu e nevoie nici de ruși, nici de Simion, nici de Georgescu ca lucrurile să meargă prost. E de-ajuns să-i lași pe cei care se cred salvatori – ieri sau azi, numiți proeuropeni, prooccidentali, orice-or mai însemna azi cuvintele astea – să conducă. Mesia de ieri și cei de azi, ei au slăbit sistemul energetic, ei lovesc în educație, în sănătate, în antreprenoriat, în consum, în agricultură. TVA mărit. Euro a trecut lejer de 5,20 lei. Carburantul, încărcat de accize, a sărit de 10 lei, deși prețul petrolului nu justifică asta. Inflația macină tot restul. Politica externă a țării total inexistentă. Nu-ți trebuie multe cifre ca să vezi cine sunt, de fapt, primii dușmani ai țării.
Întrebarea rămâne. Până când vom mai căuta vinovatul departe?
Vom mai crede că vine cineva de afară să ne facă rău, sau vom înțelege în sfârșit că răul e deja aici, între noi, cu buletin românesc – și de multe ori chiar cu poză pe afișe electorale și lozinci bine ticluite.
Pe dușmanii de peste granițe îi cunoaștem, dar ne cunoaștem cu adevărat „prietenii”? Oare pentru marea majoritate a politicienilor autohtoni, cu buletin românesc, nu li s-ar potrivi mai bine în contextul celor 36 de ani de la evenimentele din 1989 adjectivul de compradori decât salvatori?
Sursa imaginii: fotografie de Stacy pe Unsplash, prelucrare Ioan Vasilescu-Apostol
Comentarii
Trimiteți un comentariu